Sideral

Ionuț Bechia

image

E noapte,e întuneric. Ascult liniștea naturii care doarme ca un copil, de cealaltă parte a ferestrei. Interogându-i tăcerea,rațiunea împreună cu nebunia mea dansează un vals absurd deasupra liniei orizontului,pe muzica astrelor. Protagoniștii,îmbrăcați în aurore boreale,poartă la mâini brățări de vise făurite din taina sfantă a stelelor căzătoare. E noapte,luna,îmbrăcată și ea mai aparte pentru o seară atât de specială,dirijează orchestra siderala, compunând muzica tăcerii,Dumnezeiescul sunet al liniștii.E noapte,timpul a devenit imobil,rigid,poate doar s-a dilatat,insă am impresia că privesc de secole. Nu mă mai satur! E noapte, îmi dansez dorințele și îmi doresc tot mai mult să dansez. Rațiunea sunt eu,fiindcă te imaginez voit,iar nebunia ești tu, fiindcă trăiesti nebună doar în imaginația mea. Și nebunia sunt eu,căci te visez incontrolabil,iar rațiunea ești tu,pentru că mă mai trezești din când in când.
Îmi e bine,uneori,să fiu lovit de realitate,dat fiind faptul că nu ma pot opri singur din visare. Un visător,ca…

Vezi articol original 146 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s